Securitatea și protecția sănătății la locul de muncă
Securitatea și protecția sănătății la locul de muncă sunt definite ca o stare a condițiilor de muncă care exclud sau minimizează efectele factorilor periculoși și nocivi în procesul de lucru și în mediul de lucru asupra sănătății lucrătorilor și face parte din protecția muncii. Codul muncii trimite la reglementările specifice privind securitatea și protejarea sănătății la locul de muncă , care detaliază obligațiile angajatorilor și angajaților în domeniul securității și protejării sănătății la locul de muncă.
Obligațiile de bază ale angajatorului în conformitate cu actele normative speciale:
– îmbunătățirea condițiilor de muncă și adaptarea acestora la angajații săi; ținând seama de cunoștințele științifice și tehnice atinse,
– să identifice pericolele și amenințările, să evalueze riscul și să elaboreze un document scris privind evaluarea riscurilor pentru toate activitățile desfășurate de angajați,
– să înlocuiască munca intensă și monotonă și muncile în condiții de muncă dificile și periculoase pentru sănătate sau dăunătoare prin mijloace adecvate de lucru, proceduri de lucru, procese de fabricație și îmbunătățirea organizării muncii,
– stabilirea procedurilor sigure de muncă,
– să elaboreze în scris, să evalueze în mod regulat și, dacă este necesar, să actualizeze conceptul de politică de sănătate și securitate la locul de muncă, care să conțină obiectivele cheie care trebuie atinse în domeniul securității și sănătății la locul de muncă și un program de punere în aplicare a acestui concept, în special în ceea ce privește procedura, mijloacele și modul de punere în aplicare, acest lucru nu se aplică unui angajator care are mai puțin de 11 angajați,
– elaborarea și actualizarea, după caz, a unei liste proprii de lucrări și locuri de muncă
1. interzise femeilor însărcinate, mamelor până la sfârșitul celei de-a noua luni după naștere și femeilor care alăptează,
2. asociate cu un risc specific pentru femeile însărcinate, mamele până la sfârșitul celei de-a noua luni de la naștere și pentru femeile care alăptează,
3. interzise angajaților adolescenți,
– să încadreze angajații să execute munci conforme cu starea lor de sănătate și abilitățile lor, precum și cu vârsta, calificările și competențele lor în conformitate cu legislația și alte reglementări pentru a asigura securitatea și sănătatea la locul de muncă și pentru a nu permite prestarea unor munci care nu corespund stării lor de sănătate sau vârstei, calificărilor și competențelor profesionale conform legislației și al altor reglementări privind sănătatea și securitatea la locul de muncă,
– să acorde angajaților pauze la locul de muncă din motive de securitate și de protejare a sănătății la locul de muncă,
– să nu se utilizeze la locul de muncă, în cazul în care lucrătorii sunt expuși unei șanse sporite de vătămare corporală sau a altor efecte negative asupra sănătății, o formă de remunerare a muncii care ar putea pune în pericol siguranța sau sănătatea lucrătorilor în cazul creșterii ritmului de lucru,
– să elaboreze o listă a echipamentelor individuale de protecție furnizate, pe baza evaluării riscurilor și a evaluării pericolelor care decurg din procesul de lucru și din mediul de lucru, furnizându-le și păstrându-le gratuit,
– să interzică fumatul la locul de muncă în care lucrează nefumătorii și să se asigure de respectarea acestei interdicții, precum și interzicerea fumatului la locul de muncă,
– să aibă grijă de siguranța și sănătatea tuturor persoanelor care se află cu cunoștința sa la punctele de lucru sau în spațiile sale,
– să controleze în permanență și să impună respectarea legislației și a altor reglementări pentru a se asigura sănătatea și securitatea la locul de muncă, principiile muncii în siguranță, protecția sănătății la locul de muncă și a unui comportament de siguranță la locul de muncă și a procedurilor de muncă sigure,
– să informeze în mod regulat, clar și demonstrabil fiecare angajat cu privire la:
1. legislația și alte reglementări în materie de sănătate și siguranță, principii de lucru sigure, principii de sănătate ocupațională, practici sigure la locul de muncă și practici sigure de lucru și verificarea cunoștințelor angajaților,
2. pericolele și amenințările și pericolele previzibile, cu impactul pe care acestea îl pot avea asupra sănătății și cu protecția împotriva acestora,
3. interzicerea pătrunderii în zonele, staționării în zonele și desfășurării activităților care ar putea pune în mod nemijlocit în pericol viața sau sănătatea angajatului.
Obiective
În temeiul articolului 153 din TFUE, UE poate adopta acte legislative (directive) privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, pentru a sprijini și completa activitățile statelor membre. În acest scop, sunt prevăzute cerințe minime la nivelul UE, permițându-li-se statelor membre să introducă un nivel mai ridicat de protecție la nivel național în cazul în care doresc acest lucru. De asemenea, tratatul prevede că directivele adoptate nu trebuie să impună constrângeri administrative, financiare sau juridice care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Realizări
A. Evoluția pe plan instituțional
Sub auspiciile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) s-au derulat diverse programe de cercetare în domeniul sănătății și securității în muncă (SSM). Necesitatea unei abordări globale a acestei chestiuni a devenit evidentă odată cu fondarea Comunității Economice Europene (CEE) în 1957. În 1974, a fost înființat Comitetul consultativ pe probleme de securitate, igienă și protecție a sănătății la locul de muncă, al cărui rol era să asiste Comisia (Decizia 74/325/CEE a Consiliului). Pentru realizarea pieței unice europene, erau necesare cerințe minime în ceea ce privește sănătatea și securitatea la locul de muncă. Prin urmare, au fost adoptate mai multe directive, ca de exemplu Directiva 82/605/CEE (înlocuită prin Directiva 98/24/CE) privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la plumb metalic, Directiva 83/477/CEE (modificată ultima dată prin Directiva 2009/148/CE) privind azbestul și Directiva 86/188/CEE (modificată ultima dată prin Directiva 2003/10/CE) privind zgomotul.
1. Actul Unic European
Prin adoptarea Actului Unic European în 1987, sănătatea și securitatea în muncă au fost introduse pentru prima dată în Tratatul CEE, printr-un articol care stabilește cerințe minime și autorizează Consiliul să adopte cu majoritate calificată directive privind securitatea și sănătatea în muncă. Obiectivele erau: îmbunătățirea sănătății și securității lucrătorilor la locul de muncă; armonizarea condițiilor din mediul de lucru; prevenirea „dumpingului social” pe măsură ce realizarea pieței interne făcea progrese și prevenirea mutării întreprinderilor spre zone cu un nivel de protecție mai scăzut cu scopul de a obține un avantaj competitiv.
2. Tratatul de la Amsterdam (1997)
Tratatul de la Amsterdam a consolidat statutul aspectelor legate de ocuparea forței de muncă prin introducerea titlului „Ocuparea forței de muncă” și a Acordului social. Pentru prima dată, directivele de stabilire a cerințelor minime în domeniul sănătății și securității în muncă și al condițiilor de muncă erau adoptate de Parlament și de Consiliu împreună, prin procedura de codecizie.
3. Contribuția Tratatului de la Lisabona (2007)
Tratatul de la Lisabona conține o „clauză socială” potrivit căreia cerințele sociale trebuie luate în considerare în cadrul politicilor UE. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a dobândit caracter juridic obligatoriu pentru statele membre atunci când pun în aplicare legislația UE.
4. Pilonul european al drepturilor sociale (2017)
Pilonul european al drepturilor sociale, semnat de Consiliu, Comisie și Parlament în noiembrie 2017, stabilește 20 de drepturi și principii, inclusiv dreptul consacrat prin articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale la condiții de muncă ce respectă sănătatea, siguranța și demnitatea lucrătorilor. Conform principiului 10 al pilonului, lucrătorii au dreptul la un nivel ridicat de protecție a sănătății și securității în muncă, precum și dreptul la un mediu de lucru adaptat la nevoile lor profesionale și care le permite să își prelungească participarea pe piața muncii. Cu toate că pilonul nu are caracter juridic obligatoriu, acesta constituie un pachet de măsuri și instrumente legislative care vizează să determine o convergență ascendentă în ceea ce privește condițiile de trai și de muncă în UE.
B. Etape importante: directive și Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă
1. Directiva-cadru 89/391/CEE și directive individuale
Articolul 137 din Tratatul de la Nisa (acum articolul 153 din TFUE) a constituit baza eforturilor UE de a îmbunătăți mediul de lucru în vederea protejării sănătății și securității lucrătorilor. Una dintre etapele marcante a fost adoptarea Directivei-cadru 89/391/CEE, care acordă o atenție deosebită culturii prevenirii. Aceasta a prevăzut măsuri preventive, furnizarea de informații și consultanță, o participare echilibrată și formarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora în sectorul public și în sectorul privat. Directiva-cadru stă la baza a peste 25 de directive individuale în diferite domenii și a Regulamentului (CE) nr. 2062/94 al Consiliului privind înființarea Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă. Aceasta a avut, de asemenea, un impact asupra altor acte legislative referitoare la lucrătorii temporari și la aspecte ale timpului de lucru în diverse directive.
Directivele individuale includ următoarele:
- cerințe privind sănătatea și securitatea la locul de muncă (89/654/CEE) și semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă (92/58/CEE);
- folosirea echipamentului de lucru (89/655/CEE modificată prin Directiva 2001/45/CE și Directiva 2009/104/CE), a echipamentelor individuale de protecție (89/656/CEE) și lucrul la monitor (90/270/CEE) și manipularea manuală (90/269/CEE);
- sectoare: șantierele temporare sau mobile (92/57/CEE); industria extractivă (de foraj) (92/91/CEE; 92/104/CEE) și navele de pescuit (93/103/CE);
- grupuri: lucrătoarele gravide (92/85/CEE) și protecția tinerilor la locul de muncă (94/33/CE);
- agenți: expunerea la agenți cancerigeni (90/394/CEE) și Directiva privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (2004/37/CE), agenți chimici (98/24/CE modificată prin Directiva 2000/39/CE și Directiva 2009/161/UE), agenți biologici la locul de muncă (2000/54/CE) și protecția împotriva radiațiilor ionizante (Directiva 2013/59/Euratom de abrogare a directivelor anterioare conexe); protecția lucrătorilor expuși unui potențial risc în medii explozive (99/92/CE); expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) (2002/44/CE), zgomot (2003/10/CE), câmpuri electromagnetice (2004/40/CE modificată prin Directiva 2013/35/UE) și radiații optice artificiale (2006/25/CE);
- substanțe: alinierea mai multor directive privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (Directiva 2014/27/UE).
Actualizarea Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă este un proces în derulare, care va continua în viitor: o primă tranșă de 13 substanțe a fost inclusă într-o propunere din mai 2016, adoptată în decembrie 2017 (Directiva (UE) 2017/2398). O a doua propunere din ianuarie 2017 de revizuire a limitelor pentru alte șapte substanțe a fost adoptată în ianuarie 2019 sub forma Directivei (EU) 2019/130, după ce Parlamentul a reușit să obțină ca în domeniul de aplicare să fie inclusă o valoare-limită a expunerii în context profesional la noxele provenite de la motoarele diesel. O a treia propunere din aprilie 2018, acoperind alte cinci substanțe folosite în metalurgie, galvanoplastie, minerit, reciclare, laboratoare și asistența medicală, a fost adoptată în iunie 2019, sub forma Directivei (UE) 2019/983. O a patra revizuire a directivei, cu valori-limită noi sau revizuite pentru trei substanțe cancerigene (acrilonitril, compuși de nichel și benzen), a fost adoptată în martie 2022, sub forma Directivei (UE) 2022/431. Directiva este una dintre primele măsuri din cadrul Planului european de combatere a cancerului.
Acordurile încheiate între partenerii sociali în cadrul dialogului social sunt o altă modalitate de a iniția legislație socială (2.3.7). În decembrie 2016, Consiliul a adoptat Directiva (UE) 2017/159, care pune în aplicare acordul partenerilor sociali privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în sectorul pescuitului, încheiat în 2013. Un acord similar pentru sectorul serviciilor de coafură nu a fost însă adoptat sub forma unei directive.
2. Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA)
Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă, o agenție tripartită având sediul la Bilbao, a fost înființată în 1996. Obiectivul ei este încurajarea punerii în comun a cunoștințelor și informațiilor pentru a promova o cultură a prevenirii riscurilor. Aceasta a dezvoltat platforma online pentru Evaluarea interactivă online a riscurilor (OiRA), ce cuprinde instrumente de evaluare sectorială a riscurilor favorabile IMM-urilor în toate limbile, și instrumentul electronic Substanțe periculoase, care oferă consiliere specifică întreprinderii cu privire la substanțele periculoase și produsele chimice și la modul în care pot fi aplicate bunele practici și măsurile de protecție. Observatorul european al riscurilor monitorizează și prognozează riscurile noi și emergente pentru a permite acțiuni preventive. În 2004, 2009 și 2019, EU-OSHA a efectuat un sondaj în rândul întreprinderilor cu privire la noile riscuri – ESENER (Sondajul european în rândul întreprinderilor privind riscurile noi și emergente). În 2016, agenția a finalizat un proiect-pilot privind sănătatea și securitatea lucrătorilor în vârstă, care a fost inițiat de Comisie la solicitarea Parlamentului European. În plus, începând din anul 2000, agenția a desfășurat anual campanii de informare privind diferite aspecte legate de sănătate și securitate, sub denumirea „Locuri de muncă sănătoase”. Campania 2020-2022 s-a axat pe prevenirea afecțiunilor musculo-scheletice legate de locul de muncă, în timp ce campania 2023-2025 va urmări să sensibilizeze publicul cu privire la impactul noilor tehnologii asupra muncii și la provocările și oportunitățile conexe în materie de SSM.
C. Programe de acțiune comunitară și strategii privind sănătatea și securitatea în muncă
Între 1951 și 1997, au fost operaționale programe de cercetare CECO în domeniul securității și sănătății la locul de muncă. Agenda socială europeană, adoptată în 2000, a contribuit la o abordare mai strategică a acestei chestiuni la nivelul UE. Ulterior, Strategia comunitară privind sănătatea și securitatea la locul de muncă pentru perioada 2002-2006 a adoptat o abordare globală a stării de bine la locul de muncă. Strategia comunitară pentru perioada 2007-2012 s-a axat pe prevenire. Scopul său a fost o reducere continuă a numărului accidentelor de muncă și bolilor profesionale în UE, în special prin definirea și punerea în aplicare a unor strategii naționale, prin îmbunătățirea și simplificarea legislației existente, precum și prin îmbunătățirea punerii sale în aplicare prin intermediul schimbului de bune practici, campaniilor de sensibilizare și printr-o mai bună informare și formare. Următoarea strategie, Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020, a vizat abordarea a trei provocări majore: îmbunătățirea și simplificarea normelor existente, îmbunătățirea prevenirii bolilor profesionale, includerea noilor riscuri și luarea în considerare a îmbătrânirii forței de muncă. O atenție deosebită s-a acordat nevoilor microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici. În plus, comunicarea Comisiei din 2017 privind condiții de muncă mai sigure și mai sănătoase s-a axat pe modernizarea legislației și a politicii UE în materie de securitate și sănătate în muncă.
Ca parte a planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, Comisia a prezentat un nou cadru strategic al UE privind securitatea și sănătatea în muncă pentru perioada 2021-2027. Acesta se axează pe anticiparea și gestionarea schimbărilor din noua lume a muncii, pe îmbunătățirea prevenirii accidentelor și a bolilor la locul de muncă și pe creșterea gradului de pregătire pentru eventuale crize sanitare viitoare. Asemenea strategiilor anterioare, se preconizează că acest nou cadru va declanșa adoptarea sau revizuirea strategiilor naționale privind securitatea și sănătatea și va conduce la acțiuni coordonate la diferite niveluri, cu implicarea statelor membre, a partenerilor sociali și a altor părți interesate importante.
De la izbucnirea pandemiei de COVID-19, Comisia a luat măsuri pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor. În special, în iunie 2020, Directiva privind agenții biologici (2000/54/CE) a fost actualizată pentru a include SARS-CoV-2 în lista agenților biologici, pentru a ține seama de noile riscuri la locul de muncă. Comisia a încurajat angajatorii să evalueze riscurile și să ia măsuri preventive și de protecție pentru a reduce la minimum daunele, în special în cazul persoanelor care lucrează în contact direct cu virusul. În aprilie 2020, Comisia a emis orientări privind revenirea la muncă după eliminarea măsurilor de limitare a mișcării persoanelor și a dezvoltat un instrument online foarte practic, pentru a-i ajuta pe angajatori să evalueze riscurile în timpul pandemiei. În mai 2022, statele membre, lucrătorii, angajatorii și Comitetul consultativ al UE pentru securitate și sănătate la locul de muncă au ajuns la un acord privind recunoașterea COVID-19 ca boală profesională în domeniul sănătății, al asistenței sociale și al asistenței la domiciliu. În plus, având în vedere evoluțiile în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor digitale la locul de muncă, Comisia va revizui, printre alte inițiative, Directiva privind locurile de muncă și Directiva privind lucrul la monitor și a prezentat o propunere de regulament de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Legea privind inteligența artificială) și o propunere de regulament privind produsele asimilate mașinilor, toate ținând cont de aspectele legate de SSM.
Viitoarele lucrări planificate în acest domeniu includ propunerea unor valori-limită specifice pentru azbest în Directiva privind azbestul la locul de muncă, pentru plumb și diizocianați în Directiva privind agenții chimici și pentru cobalt în Directiva privind agenții cancerigeni și mutageni. În plus, Comisia urmează să prezinte un plan de acțiune cu limite de expunere profesională noi sau revizuite pentru cel puțin 25 de substanțe suplimentare din Directiva privind agenții cancerigeni și mutageni.
Rolul Parlamentului European
Parlamentul European a subliniat adesea necesitatea unei protecții optime a sănătății și securității lucrătorilor. Acesta a adoptat rezoluții în care a solicitat acoperirea de către legislația UE a tuturor aspectelor care au un impact direct sau indirect asupra bunăstării fizice sau mentale a lucrătorilor. Parlamentul a avut o influență semnificativă și asupra directivelor care îmbunătățesc condițiile de muncă. Parlamentul sprijină eforturile Comisiei de a îmbunătăți furnizarea de informații către IMM-uri. Parlamentul consideră că munca trebuie adaptată la aptitudinile și necesitățile persoanelor și nu invers și că mediile de lucru ar trebui să țină seama în mai mare măsură de nevoile speciale ale lucrătorilor vulnerabili.
Parlamentul a îndemnat Comisia să investigheze riscurile emergente care nu sunt încă acoperite de legislația actuală, cum ar fi expunerea la nanoparticule, stresul, epuizarea, precum și violența și hărțuirea la locul de muncă. În special, Parlamentul a avut un rol esențial în adoptarea unui acord-cadru privind prevenirea rănilor grave în sectorul spitalicesc și al asistenței medicale semnat de partenerii sociali din UE, care a fost pus în aplicare prin Directiva 2010/32/UE a Consiliului. De asemenea, a solicitat îmbunătățirea legislației în vigoare referitoare la protecția lucrătoarelor gravide și la protejarea lucrătorilor împotriva afecțiunilor musculo-scheletice. Alte cerințe esențiale includ o directivă care să stabilească standarde minime privind recunoașterea bolilor profesionale și extinderea domeniului de aplicare al Directivei-cadru 89/391/CEE pentru a include anumite grupuri de lucrători (cum ar fi militarii, lucrătorii independenți, personalul menajer și lucrătorii casnici).
În iunie 2010, Parlamentul a respins propunerea Comisiei de modificare a Directivei privind timpul de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier, deoarece nu a fost de acord cu excluderea lucrătorilor independenți din domeniul de aplicare al directivei. Ca urmare, Comisia și-a retras propunerea. În septembrie 2018, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și bolilor în locuri de muncă de calitate, care se bazează pe trei piloni: prevenirea și intervenția timpurie; revenirea în câmpul muncii și modificarea atitudinii față de reintegrarea lucrătorilor. În octombrie 2021, Parlamentul a adoptat o rezoluție cuprinzând recomandări adresate Comisiei referitoare la protejarea lucrătorilor împotriva azbestului. Aceasta propune elaborarea unei strategii cuprinzătoare la nivel european pentru eliminarea în totalitate a azbestului, prin care se urmărește eliminarea substanței în condiții de siguranță din clădiri o dată pentru totdeauna, pentru a proteja astfel mai bine lucrătorii și cetățenii. De asemenea, propune actualizarea Directivei 2009/148/CE privind azbestul și solicită o propunere legislativă privind recunoașterea bolilor profesionale și cerințe minime pentru despăgubirea victimelor bolilor profesionale cauzate de azbest.
Dincolo de modificarea legislației propuse și de monitorizarea și încurajarea altor activități ale Comisiei în domeniul sănătății și siguranței, Parlamentul abordează subiectul într-o perspectivă de viitor, analizând noile riscuri legate de inovarea tehnologică și de schimbările produse în organizarea muncii. La 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la un nou cadru strategic al UE în domeniul sănătății și securității în muncă după 2020. În rezoluție se formulează o serie de solicitări, inclusiv pentru acțiuni mai ambițioase privind cancerul la locul de muncă, o directivă mai amplă și mai cuprinzătoare privind afecțiunile musculo-scheletice și bolile reumatice, precum și integrarea dimensiunii de gen în toate măsurile privind sănătatea și siguranța la locul de muncă. De asemenea, solicită ca dreptul de a se deconecta să fie inclus în cadrul strategic și să se propună o directivă privind prevenirea riscurilor psihosociale. La 5 iulie 2022, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la sănătatea mintală în lumea digitală a muncii, recunoscând impactul pandemiei de COVID-19 asupra organizării muncii și sănătății mintale a lucrătorilor. În rezoluție, Parlamentul invită Comisia să propună inițiative legislative privind gestionarea riscurilor psihosociale și a bunăstării la locul de muncă și să prezinte o strategie a UE în materie de sănătate mintală și o strategie europeană în materie de îngrijire.
